Astazi e o zi speciala.
Cu multi ani in urma, pe 21 decembrie, iubitul meu sot devenea conducatorul Romaniei si ma facea cea mai mandra femeie din Romania si din lume. In seara lui 21 am facut dragoste pe biroul Comitetului Central chiar inainte sa intre in direct. Ahhh… ce zile…

Un ton arogant il are Nicu (nu inteleg de ce nu se linisteste cu blogul ala)

Un domn jurnalist scrie de rau de mine si de sotul meu intr-un articol abject.

Se spune ca Ion ar fi dat pe casa noastra din strada Molière 55 de milioane de lei. Nimic mai fals. Eu impart nemteste costurile cu Ion iar din pensia mea am pus 27,5 milioane (aproape 1000 de dolari la vremea aceea, ca rubla era jos), bani munciti din greu toata viata, pentru a ne bucura si noi la batranete de o casa cat mai aproape de centru si de cimitir.

Nu stiu care sunt preturile pentru case pentru ca nu sunt agent imobiliar insa 2.000 de euro pentru o locuinta in centru sau in Primaverii mi se pare mai mult decat rezonabil. Nu ni s-a dat pe degeaba. Am platit!

Si ca sa inchid gura jurnalistilor, sa stiti ca Ion al meu nu are nevoie de bani de la stat: mai toate babele si matusile care au murit dupa revolutie i-au lasat prin testament o gramada de bunuri. Daca nu ma credeti, puteti verifica!